Oxid de staniu (II)

Oxid de staniu (II)
__ Sn2+      __ O2−
__ Sn2+      __ O2−
Nume IUPACOxid de staniu (II)
Alte denumiriOxid stanos
Monoxid de staniu
Identificare
SMILES
O=[Sn]
Număr CAS21651-19-4
PubChem CID88989
Informații generale
Formulă chimicăSnO
Aspectpudră neagră sau roșie (anhidru)
alb (hidrat)
Masă molară134,709 g/mol
Proprietăți
Densitate6,45 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire1 080 °C
Structură cristalinăSistem cristalin tetragonal  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori0 mm Hg[1]  Modificați la Wikidata
Pericol
Nelistat
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Oxidul de staniu (II) (de asemenea cunoscut și ca oxid stanos) este un compus anorganic cu formula SnO. Este format din staniu și oxigen, metalul având starea de oxidare +2. Există două forme: forma stabilă de culoare albastru-neagră și o formă metastabilă de culoare roșie.

Obținere și reacții

Arderea oxidului de staniu (II)

Forma stabilă a oxidului de staniu poate fi preparată prin încălzirea oxidul de staniu (II) hidrat, SnO·xH2O (x<1), care este precipitat când o sare de staniu (II) este reacționată cu o bază alcalină, cum ar fi hidroxidul de sodiu (NaOH). [2] Metastabil, oxidul de staniu roșu poate fi preparat prin încălzirea la temperaturi mici a precipitatului produs prin acțiunea amoniacului în soluție cu o sare de staniu (II). [2] Oxidul de staniu poate fi preparat ca substanță pură în laborator, prin încălzirea controlată a oxalatului de staniu (II) în absența aerului. [3]

S n C 2 O 4   S n O   +   C O 2   +   C O {\displaystyle \mathrm {SnC_{2}O_{4}\longrightarrow \ SnO\ +\ CO_{2}\ +\ CO} }

Oxidul de staniu (II) arde în aer cu o flamă verde, formând dioxidul de staniu (SnO2): [2]

2 S n O   +   O 2   2 S n O 2 {\displaystyle \mathrm {2SnO\ +\ O_{2}\longrightarrow \ 2SnO_{2}} }

Referințe

  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0615.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Egon Wiberg, Arnold Frederick Holleman (2001) Inorganic Chemistry, Elsevier ISBN 0-12-352651-5
  3. ^ Satya Prakash (2000),Advanced Inorganic Chemistry: V. 1, S. Chand, ISBN 81-219-0263-0


v  d  m
Oxizi
Valențe variate
Tetroxid de stibiu (Sb2O4) • Oxid de cobalt (II,III) (Co3O4) • Oxid de fier (II,III) (Fe3O4) • Tetroxid de plumb (Pb3O4) • Suboxid de carbon (C3O2) • Oxid de mangan (II,III) (Mn3O4) • Oxid de argint (I,III) (AgO)
Starea de oxidare -1
Starea de oxidare +1
Oxid de cesiu (Cs2O) • Oxid de cupru (I) (Cu2O) • Monoxid de dicarbon (C2O) • Monoxid de diclor (Cl2O) • Oxid de litiu (Li2O) • Oxid de potasiu (K2O) • Oxid de rubidiu (Rb2O) • Oxid de argint (I) (Ag2O) • Oxid de taliu (I) (Tl2O) • Oxid de sodiu (Na2O) • Apă (H2O)
Starea de oxidare +2
Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)
Starea de oxidare +3
Oxid de aluminiu (Al2O3) • Trioxid de stibiu (Sb2O3) • Trioxid de arsen (As2O3) • Oxid de bismut (Bi2O3) • Trioxid de bor (B2O3) • Oxid de crom (III) (Cr2O3) • Trioxid de azot (N2O3) • Oxid de erbiu (III) (Er2O3) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd2O3) • Oxid de galiu (III) (Ga2O3) • Oxid de holmiu (III) (Ho2O3) • Oxid de indiu (III) (In2O3) • Oxid de fier (III) (Fe2O3) • Oxid de lantan (III) (La2O3) • Oxid de lutețiu (III) (Lu2O3) • Oxid de nichel (III) (Ni2O3) • Trioxid de fosfor (P2O3) • Oxid de promețiu (III) (Pm2O3) • Oxid de rodiu (III) (Rh2O3) • Oxid de samariu (III) (Sm2O3) • Oxid de scandiu (III) (Sc2O3) • Oxid de terbiu (III) (Tb2O3) • Oxid de taliu (III)Tl (2O3) • Oxid de tuliu (III) (Tm2O3) • Oxid de titan (III) (Ti2O3) • Oxid de volfram (III) (W2O3) • Oxid de vanadiu (III) (V2O3) • Oxid de yterbiu (Yb2O3) • Oxid de ytriu (Y2O3) • Oxid de praseodim (III) (Pr2O3)
Starea de oxidare +4
Dioxid de carbon (CO2) • Trioxid de carbon (CO3) • Oxid de ceriu (IV) (CeO2) • Dioxid de clor (ClO2) • Oxid de crom (IV) (CrO2) • Tetroxid de azot (N2O4) • Dioxid de germaniu (GeO2) • Oxid de hafniu (IV) (HfO2) • Oxid de plumb (IV) (PbO2) • Oxid de mangan (IV) (MnO2) • Dioxid de azot (NO2) • Dioxid de plutoniu (PuO2) • Oxid de rodiu (IV) (RhO2) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO2) • Dioxid de seleniu (SeO2) • Dioxid de siliciu (SiO2) • Dioxid de sulf (SO2) • Dioxid de telur (TeO2) • Dioxid de thoriu (ThO2) • Dioxid de staniu (SnO2) • Dioxid de titan (TiO2) • Oxid de wolfram (IV) (WO2) • Dioxid de uraniu (UO2) • Oxid de vanadiu (IV) (VO2) • Dioxid de zirconiu (ZrO2)
Starea de oxidare +5
• Pentoxid de stibiu (Sb2O5) • Pentoxid de arsen (As2O5) • Pentoxid de diazot (N2O5) • Pentoxid de niobiu (Nb2O5) • Pentoxid de fosfor (P2O5) • Pentoxid de tantal (Ta2O5) • Oxid de vanadiu (V) (V2O5)
Starea de oxidare +6
Trioxid de crom (CrO3) • Trioxid de molibden (MoO3) • Trioxid de reniu (ReO3) • Trioxid de seleniu (SeO3) • Trioxid de sulf (SO3) • Trioxid de telur (TeO3) • Trioxid de wolfram (WO3) • Trioxid de uraniu (UO3) • Trioxid de xenon (XeO3)
Starea de oxidare +7
Heptoxid de diclor (Cl2O7) • Oxid de mangan (VII) (Mn2O7) • Oxid de reniu (VII) (Re2O7) • Oxid de technețiu (VII) (Tc2O7)
Starea de oxidare +8
Tetroxid de osmiu (OsO4) • Tetroxid de ruteniu (RuO4) • Tetroxid de xenon (XeO4) • Tetroxid de iridiu (IrO4) • Tetroxid de hasiu (HsO4)
Altele

Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·

Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului
Categorie:Oxizi